Toamna - poezie / POEZII PENTRU COPII - 62


Toamna

Vine ploaia, bate vantul,
Frunze cad din pomi de-a randul,
Doar un cuc de poleiala
Canta-n plopii de la scoala.
S-au copt merele-n livada,
Nu se duce sa le vada.
S-au copt prune, s-au copt pere,
El nu vine si nu cere,
Numa-si ia la revedere
De la vara care piere.



 Toamna
           de Demostene Botez

Toţi acei ce-ntreaga vară
Am muncit din zori în seară,
Toamna au roade bogate,
Au şi fructe şi bucate.

Mere, pere, în panere,
Prune bune şi alune,
Şi gutui amărui
Cu puf galben ca de pui,
Şi tot felul de legume
De nu le mai ştii pe nume.

   Toamna

A venit toamna ceţoasă,
Frunzele au ruginit,
Vremea este răcoroasă,
Florile s-au vestejit.

Ploi mărunte-ncep să cadă.
Dealurile sunt pustii,
S-au sfârşit de prin ogradă
Jocurile de copii.


  Toamna
           de Maria Pândaru

A venit deodată
În haină bogată,
Să trezească-n flori
Teama de ninsori.
Păsări călătoare
Cu dorul de soare
Le auzi trecând
În cârduri plecând.
Iar ca o dovadă,
Ploi încep să cadă,
Câmpul pustiind,
Ierburi risipind.
     
   Toamna
              de O. Cazimir

Trece vântul prin copacii goi
Şi zvârle cu castane-n noi.
Dar în liniştea din umbra lui,
Nu-i răspunde glasul nimănui.

Doar o frunză-a mai foşnit, departe,
Ca o filă-ntoarsă dintr-o carte.


  Toamna

Toamna-ncepe să îşi sune
Frunzele-aurite salbe.
Veveriţa strânge-alune
Pentru zile reci şi albe.

Iar livada-ngălbeneşte
Şi frunzişul îşi destramă,
Semn că toamnei îi plăteşte
Roadele cu bani de-aramă.

Chiar şi-un şoricel de câmp
Mai găseşte pe câmpie
Bobuleţe de porumb
Pentru-ascunsa-i magazie.

De priviţi cu luare-aminte,
Tot ce este-n jur te-nvaţă
Să fi gospodar cu minte,
Ca să-ţi fie bine-n viaţă.


                               Toamna
                                
                                      de Emilia Plugaru

                        Joacă razele de soare

                        Printre frunzele de nuc,

                        Trece-un vântuleţ şăgalnic

                        Şi le smulge şi se duc.



                        Şi se duc şi zboară-n cercuri

                        Frunze galbene, hazlii.

                        Vântuleţul le tot mână,

                        Spre frunzetul de prin vii.



                        Frunzuliţele aleargă,

                        Zburdă vesele prin vie,

                        Şi nici una dintre ele

                        Nu-nţelege şi nu ştie,



                        Că întoarcere la nucul

                        Ce pe crengi le-a legănat

                        Nu mai este, de ce oare?

                        De ce oare au plecat?



                        Vor veni iar neguri triste,

                        Se vor stinge toate jos.

                        Zboară-n cercuri, zboară-n cercuri.

                        Ce frumos e, ce frumos...



                        Toamna tese-un covoras
                                         
                                               de Emilia Plugaru
                       
                        Pomii, goi, se întristează,

                        La verdeaţa lor visează.

                        Toamna ţese colo jos

                        Din frunze covor frumos.



                        Eu încet, încet păşesc,

                        Teamă mi-e să nu-l strivesc,

                        Şi buchet de frunze-adun

                        În ierbar să mi le pun.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu