Poveste
de iarnă
(Apar fulgii de nea pe fond muzical adecvat. Trei copii
stau la o masă, citesc, scriu, alţii se joacă într-un colţ. Agitaţie.)
Copiii (ridicând din umeri nedumeriţi):
Dar ce se întâmplă? Cine sunteţi?
(Apar povestitorii din cele două colţuri ale scenei)
P1: O, cum de nu-i cunoaşteţi?
Sunt fulgii de nea.
P2: Dragi copii, de mult vă
trimisesem veste, că-ntr-o zi, o să vă spunem o nouă poveste.
P1: Şi cum nouă nu ne place să
spunem vorbe în vânt, a venit vremea să ne ţinem de cuvânt.
Copiii: O, da, ne amintim… cu
toţii vrem să ascultăm povestea voastră!
P2: Într-o dimineaţă de iarnă,
un fulg de nea şi fraţii săi au coborât de undeva, de sus, zburând prin văzduh,
ca într-un joc minunat de copii.
P1: Nu ştia prea bine cine era
el. Dacă ar fi văzut mulţi fluturi zburând, şi-ar fi închipuit că este fluture.
Dacă ar fi văzut pomii în floare, ar fi crezut că el şi fraţii lui sunt un văl
de petale albe, purtate de vânt.
P2: Dar n-avea cum să vadă
vreodată nici fluturii, nici pomii în floare, pentru că fiecare trăia în alt
anotimp.
P1: Seara târziu, obosit
de-atâta joacă şi zbenguială prin văzduh, a poposit pe ramurile unui brăduţ.
Copiii: Ce poveste frumoasă!
Fulgii de nea: Veniţi cu noi în
poveste!
C1: Iată… am intrat şi noi în
povestea fulgilor de nea.
(Povestitorii se retrag într-un colţ.)
C2: Şi aşa, într-o dimineaţă, am
fost treziţi din somn de o bătaie uşoară în fereastră. Nu semăna cu picăturile
de ploaie.
C1: Fără să stăm pe gânduri, am
ghicit: erau fulgii de nea – solii care-o anunţau de fiecare dată pe Zâna
Iarna.
(Fulgii de nea dansează.)
Cântec de iarnă
C3: Într-adevăr, când am privit
curioşi afară, totul era alb: pământul, arborii, casele, străzile – dar eram
nerăbdători s-o vedem pe Zână.
C4: Şi… am văzut-o. Era
înveşmântată în văluri bogate de dantelă albă, strălucitoare, care o acopereau
din creştet până în călcâie. Valuri peste valuri!
C5: Zâna dansa fluturându-şi
podoabele şi risipindu-le până departe, fiindcă, am uitat să vă spun, îşi luase
de partea ei vântul ce bate dinspre miazănoapte.
C6: În timp ce zeci şi zeci de
văluri se risipeau, de sus veneau zburând mii de steluţe albe-argintii şi-i
ţeseau Zânei, cât ai clipi din ochi, alte văluri şi alte podoabe, mai frumoase
şi mai bogate.
Zâna Iarna: Eu, Iarna, sunt a
patra fiică a anului. Nu mă laud cu frumuseţea, nici cu bogăţia. Deşi am inima
de gheaţă, eu ţin cald semănăturilor. Le învelesc cu covoare albe şi moi de
nea. Eu le pregătesc copiilor multe bucurii: zăpadă pentru schi, gheaţă pentru
patinaj, pârtie pentru sănii. Le aduc pe Moş Crăciun, pomul de iarnă încărcat
cu jucării şi Anul Nou.
C7: Zână frumoasă, ai îmbrăcat
ţara în veşmânt imaculat,
Să doarmă grâul liniştit în glie
Zăpada plămădeşte rod bogat
Iar pentru noi, zăpada-nseamnă:
Toţi: Bucurie!
C2: Geamul meu dinspre ogradă
L-ai îmbrăcat cu flori de gheaţă.
Vesel, omul de zăpadă
Îmi râde-n fiecare dimineaţă.
Omul de zăpadă: Eu am venit pe
lume în ziua aceea când pământul semăna cu o stea albă căzută din nori. Soarele
învăluia totul într-o lumină nemaivăzută până atunci prin frumuseţea şi
coloritul ei, încât zăpada părea însufleţită. Atunci a apărut, ca din pământ,
Voinicel – un copil ca şi voi – care, cântând cu voie bună, s-a apucat de
treabă. Cu mâinile prefăcute-n dălţi, a început să-mi modeleze trupul.
Cântec: Omul de
zăpadă
(Fulgii de nea dansează.)
C3: Ai fost sculptat de un copil
artist
Ca o statuie, sus pe piedestal,
De marmură, de-argint sau de cristal.
C1: Dar cine lipseşte din
povestea noastră?
C2: Zână Iarnă, dar fiica ta,
Crăiasa Zăpezii, unde este?
Zâna Iarna: Ei, copii, ea zburdă
conducând roiul steluţelor albe peste păduri, peste câmpii, peste oraşe şi
sate…
Copiii (ducând
mâinile pâlnie la gură şi strigând): Crăiasă,
crăiasă, vino şi pe la noi!
Crăiasa Zăpezii: Aici sunt,
copii! Vai ce mult am alergat!
Am văzut cum pomii stau
la voi la şcoală,
Silitori şi-ascultători.
Pe cer eu am vărsat
cerneală,
Şi-acum cerul ţării
voastre-i fără nori
Mereu copacii toţi au la
purtare
Aceeaşi notă zece, zi de
zi –
Căci nu foşni în bancă
plopul mare,
La lecţie castanul nu
clipi.
Şi-acum… v-am pregătit
în dar un dans cu fulgii mei de nea.
(Urmează dansul fulgilor de nea.)
Brăduţul (stând într-un colţ, zgribulit):
Brr! Vai, ce viscol şi
ce ger…
Simt cum puterile îmi
pier.
Copiii: Sssst! Se aude ceva…
C3: E brăduţul, drăguţul, i-a-ngheţat
năsucul!
C4: Brăduleţ, brăduţ drăguţ
Ninge peste tine
Haide, hai la noi pe scenă
Unde-i cald şi bine.
C5: Pom de Anul Nou te facem
O, ce bucurie!
Cu beteală te-mbrăcăm
Şi steluţe-o mie.
(Copiii
împodobesc bradul.)
Brăduţul: Mii de stele, mititele
Lucitoare, argintii
Se aştern încet, în şoapte, peste-ntinsele câmpii.
Eu, brăduţu-mpodobit,
La voi iarăşi am sosit, încărcat cu bunătăţi
Mai bogat ca-n alte dăţi.
(Copiii cântă şi dansează în jurul
bradului.)
Cântec: O, brad
frumos (lb. rom.)
P3: La Polul Nord, unde veşnic e iarnă, se-nalţă nemuritor Palatul lui Moş Crăciun,
înconjurat de vânturi şi ceaţă, construit din blocuri de gheaţă.
Vreau să vă spun acum tuturor
povestea lui Moş Crăciun şi cum a pornit şi anul acesta la drum. Să ridicăm
cortina şi ne vom afla chiar în palatul cu pricina, unde moşul este înconjurat
de spiriduşi şi crăciuniţe, ajutoarele lui în construirea şi procurarea
jucăriilor pentru copii. Spiriduşii şi crăciuniţele sunt personaje fermecate
care pot face orice îşi propun. Moşul îi ascultă şi le urmează sfaturile.
Să vedem acum ce se petrece în
palatul lui Moş Crăciun.
(Se ridică cortina şi apare decorul din palatul Moşului
unde spiriduşii şi crăciuniţele se pregătesc să încarce sania cu pachete. Toţi
muncesc de zor în timp ce doi spiriduşi – cei mai mici de statură – se joacă)
Crăciuniţa 1: Ce faceţi voi
aici? Aţi terminat de împachetat şi de cărat cadourile?
Spiriduşii 1+2: (speriaţi, încearcă să o ia la fugă, dar se ciocnesc unul
de altul) Noi… ăăă… nu… ştii…
Spiriduş 1: Noi… probam
jucăriile! Aşa-i?
Spiriduş 2: Aşa e! Voiam să
vedem dacă funcţionează!
Crăciuniţa 1: Hai la treabă! Vă
place să leneviţi sau mai bine zis să vă jucaţi?
Crăciuniţa 2: Eu zic să meargă
să dea zăpada din faţa palatului că Moşul nu va avea pe unde să plece!
Spiriduşii 1+2: (căzând în genunchi şi rugându-se): Nu! Vă rugăm, nu! Nu vedeţi ce plăpânzi suntem? Uite, ne şi apucăm de
lucru!
Crăciuniţa 1: Bine! Treceţi la împachetat!
(Crăciuniţele se întorc cu spatele la spiriduşi. Aceştia
bat palma în semn de satisfacţie că au reuşit să le păcălească)
Spiriduşii 1+2: Fetele-astea!!!
Crăciuniţele (întorcându-se brusc): Aţi spus
ceva?
Spiriduşii 1+2: (zăpăcindu-se, fug la locurile lor unde împachetează
cadouri): Am plecat!
(Spiriduşii şi crăciuniţele încep să cânte în timp ce
lucrează şi apoi, lăsând lucrul, se îndreaptă către centrul scenei dansând în
grupuri şi cântând cântecul „Suntem
spiriduşi”, apoi trece fiecare
înapoi la locul lui continuând să muncească. După puţin timp…)
Crăciuniţa 2: (către grupul care împachetează cadouri):
Hai fraţilor că se face târziu şi Moşul nu va avea ce să ducă copiilor!
Spiriduş 3: Păi cum să nu aibă,
Doamne păzeşte! Dar toate jucăriile acestea pe care le-am făcut timp de un an întreg…
Spiriduş 4: Da, le-am făcut! Dar
nu vezi că nu mai prididim cu împachetatul?
Spiriduş 5: Lasă, că nici de
făcut nu le-am făcut noi pe toate!
Spiriduş 3: Cum? Dar cine le-a
făcut?
Spiriduş 5: Păi, ce nu ştii? Noi
am făcut doar jucăriile acelea, care au plăcut copiilor dintotdeauna: mingi,
păpuşi, soldăţei de plumb, căluţi de lemn, ursuleţi de pluş… Ba chiar ne-am
încercat meşteşugul şi la confecţionat trenuleţe cu locomotive cu aburi. Dar…
Spiriduş 4: Dar ce? Nu eşti
mulţumit de ele?
Spiriduş 5: Ba da, ba da! Sunt
minunate! Altceva voiam să spun. Unii copii nu mai vor astfel de jucării…
Crăciuniţa 3: Ce spui tu? Dar ce
alte jucării vor, dacă se poate şti?
Spiriduş 6: Aşa e! are dreptate
fratele nostru! Sunt mulţi copii care cer jucării electronice, avioane
teleghidate, maşinuţe cu motor, ba chiar şi calculatoare.
Crăciuniţa 3: Şi ce dacă? Le dăm
exact ce vor, nu? Doar nu degeaba am deschis până acum munţi de scrisori de la
toţi copiii din lume! Trebuie doar să aflăm ce vor şi gata. Moş Crăciun va avea
jucăriile potrivite şi le va duce exact la destinaţie. Până acum, de mii de ani
de când face munca asta, n-a greşit niciodată, nu?
Spiriduş 3: Şi atunci, care-i
problema?
Spiriduş 5: Eu încercam să spun
că nu noi am făcut toate aceste jucării, asta e problema. Noi am făcut doar
modelele vechi, între timp, însă, dorinţele copiilor s-au schimbat, iar
tehnologia noastră este … depăşită, nu?
Crăciuniţa 4: Ei, bine, şi
atunci… Cum rămâne cu jucăriile moderne?
Spiriduş 7: Pe acestea le-am
comandat la producătorii lor. Am avut mari emoţii, ne-a fost teamă că nu le vom
primi la timp! Dar, slavă Domnului, au sosit şi… veste bună! Sunt gata
împachetate. Gata de încărcat în sania trasă de reni a lui Moş Crăciun.
Crăciuniţa 2: Gata cu vorba!
Haideţi la treabă! (Toată lumea îşi
continuă munca fredonând acelaşi cântec.)
(Intră Moş Crăciun.)
Moş Crăciun: Bună ziua,
spiriduşilor şi crăciuniţelor! Mulţumesc că m-aţi lăsat să dorm puţin, că tare
lungă cale mă aşteaptă! Lungă şi obositoare, dar tare plăcută!
Toţi: Bună ziua, Moş Crăciun!
Spiriduş 8: Abia aştepţi să
mergi, ca în fiecare an, la toţi copiii, nu-i aşa?
Moş Crăciun: Ei, la toţi copiii!
(aşezându-se în scaunul lui) La o …
mică parte!
Spiriduş 4: Cum la o mică parte?
Păi noi de ce am făcut lista cu toţi copiii şi ţi-am pregătit pentru fiecare
jucăria la care visează?
Moş Crăciun: Da, da, da! Lista!
Numai că sper că nu aţi greşit aşa cum aţi făcut-o anul trecut! Uneori vă
purtaţi ca nişte copii normali şi mă faceţi de râs!
Spiriduş 6: Dar ţi-am spus că ne
pare rău, Moş Crăciun! Acum spune-ne: de ce nu mai vrei să mergi la toţi
copiii?
Moş Crăciun: Nu v-am spus că
unii sunt copii răi? (mângâindu-şi barba)
Copii răi! Nu! M-am hotărât! Anul acesta nu voi mai merge la toţi.
Spiriduş 7: Dar cum se poate,
Moş Crăciun după atâtea mii de ani, te laşi păgubaş? Copiii te aşteaptă! Nu, nu
poţi să faci asta! Poate s-au îndreptat!
Moş Crăciun: Ba nu! Eu vă tot
spun asta în fiecare an şi voi mereu mă faceţi să promit că voi merge la toţi.
Spiriduş 9: Păi, te rugăm să ne
promiţi şi anul acesta. Moş Crăciun, sania e aproape gata încărcată şi te
aşteaptă. Sunt cadouri pentru toţi! Doar n-o să te întorci cu ele la palat.
Moş Crăciun: Dar copiii răi…
copiii răi şi neascultători, ei de ce să merite jucării?
Crăciuniţa 5: Moş Crăciun, doar
ştii că nu există copii răi! Toţi se nasc buni!
Moş Crăciun: Şi atunci, de ce se
comportă urât? De exemplu, de ce distrug jucăriile?
Spiriduş 1: Din curiozitate, Moş
Crăciun! Vor să le afle secretul! Cine strică azi o maşinuţă-jucărie, mâine va
construi o maşină adevărată.
Moş Crăciun: Măi, iar îmi
atingeţi coarda sensibilă! Dar cu învăţatul cum e? Mulţi copii învaţă foarte
bine. Mulţi, nu. De ce nu învaţă toţi copiii?
Crăciuniţa 6: Toţi învaţă, Moş
Crăciun, după puterile lor. Şi apoi, unii sunt buni la carte şi nu sunt
îndemânatici, alţii sunt îndemânatici sau talentaţi dar nu pot învăţa foarte
bine datorită antrenamentelor, studiului îndelungat al unor arte şi altele.
Oricum ar fi este o lume cu copii minunaţi care merită să primească de la tine
jucăria dorită.
Spiriduş 2: Da, aşa este! Hei,
mai ştiţi cântecul Lumea copiilor?
Crăciuniţa 4: Hai să-l cântăm,
poate îl convingem!
Cântec: Lumea
copiilor
Moş Crăciun: Măi să fie, iar îmi
înduioşaţi inima!
Spiriduş 7: Ce zici, Moş
Crăciun, ţi-a plăcut? Putem să aducem aici în palat şi alte cântece cu care
copiii te întâmpină în fiecare an. Nu vrei să le asculţi înainte de a pleca la
drum? Poate aşa vei vedea cât de dornici sunt copiii să te întâlnească!
Moş Crăciun: Bine, hai să vedem
ce puteţi face! Puteţi cânta ca ei colinde?
Toţi: Da, da, sigur că da! Iată
ce colinde frumoase cântă copiii din America!
Colinde: ¤ Silent
Night
¤ Jingle Bells
Crăciuniţa 6: Eu ştiu unul care
se cântă în mai multe ţări şi în mai multe limbi.
Colind: O, brad frumos! (se cântă în limbile
franceză, engleză, germană)
Moş Crăciun: Ce frumos! Mi-era
dor de aceste cântece! Mai ştiţi?
Toţi: Sigur că da!
Crăciuniţa 4: Mie mi se par
foarte frumoase cele din România! Nu credeţi?
Toţi: Da! Sunt deosebite!
Spiriduş 9: Hai să cântăm
câteva, vreţi?
Moş Crăciun: Şi mie îmi plac!
Abia aştept să le ascult cântate de copii inimoşi cum sunt românaşii, dragii moşului!
Colinde:
Moş Crăciun: Bine, dragii mei
spiriduşi şi crăciuniţe, m-aţi convins şi de data asta! Voi merge la toţi
pentru că toţi copiii sunt buni şi trebuie să le duc tuturor jucăriile visate.
Doar anul acesta. La anul, dacă mă mai supără vreunul…
Toţi: Bine, bine, la anul mai
vedem noi…
Moş Crăciun: Nu glumesc, să
ştiţi! Acum pregătiţi-mi sania că trebuie să plec. Unde-i lista? Aşa! Bun lucru
aţi făcut şi anul acesta! Vă mulţumesc pentru tot, dragii mei!
Toţi: Bravo, Moş Crăciun, bravo!
Spiriduş 9: Moş Crăciun, sania e
gata, renii sunt înhămaţi!
Moş Crăciun: Sunt gata. Rămâneţi
cu bine! Pregătiţi jucăriile pentru anul viitor, că anul trece într-o clipă,
mai ales când leneveşti!
Toţi: Drum bun, Moş Crăciun,
drum bun!
P3: Şi Moş Crăciun, în noaptea
minunată, a coborât din ceruri în caleaşca lui trasă de reni, la fiecare copil
din lumea aceasta. El vesteşte de fiecare dată naşterea lui Iisus Hristos, în
noaptea minunilor, printre pământeni. Iisus se naşte din nou, în fiecare an, şi
coboară printre noi, oamenii, să ne aducă bunătate, cuminţenie şi speranţă.
Copiii şi toţi ceilalţi ştiu că este o noapte plină de farmec şi de aceea se
pregătesc să o întâmpine cu bucurie, cântece şi colinde. Să mai ascultăm câteva
colinde şi odată cu ele să-i urăm, de pe acum, bun venit dragului nostru Moş
Crăciun!
Copiii cântă alte colinde şi cântece de iarnă.
Moş Crăciun împarte daruri copiilor.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu