În curtea fiecărei şcoli,
Ţinându-se timid de mână,
În zi de toamnă liniştită,
Un pâlc de prichindei se-adună.
În ochii lor sclipesc steluţe
De bucurii nemărginite
Şi cine ştie câte drumuri
De-aici prin lume sunt pornite?
Până mai ieri amici de joacă,
Îi vezi acum porniţi de-acasă.
Vor trece ani, ei vor rămâne
Colegi de şcoală şi de clasă.
Şi vor avea şi alţi prieteni,
Şi alţi colegi, dar n-o să poată
Această minunată zi
S-o uite careva vreodată.
Iar peste vremi când se vor strânge,
Puţini sau mulţi iar împreună,
Vor râde poate şi vor plânge,
Şi se vor ţine iar de mână.
Ca şi acum, în zi de toamnă,
În zi de mare sărbătoare,
Când stau ca puii ocrotiţi
De prima lor învăţătoare…
Am vrea, ştiu bine, uneori,
Să fim ca şi odinioară,
Copii cuminţi şi pe o clipă,
Să ne vedem iar grămăjoară…
