Toamna
de E. Dragoş
 |
| Toamna |
Frunze cad din pomi de-a rândul,
Doar un cuc de poleială
Cântă-n plopii de la şcoală.
S-au copt merele-n livadă,
Nu se duce să le vadă.
S-au copt prune, s-au copt pere,
El nu vine şi nu cere,
Numa-şi ia la revedere
De la vara care piere.
Belsugul tarii
de Andrei Ciurunga
S-au dus demult şi ultimii cocori…
Din cerul sur, împovărat de nori,
Lumina ploii lunecă pe geamuri –
Sunt tot mai goale veştedele
ramuri.
……………………………………
Nu vă-ntristaţi copii că-i toamnă
rece,
Iar vântul umed şuieră când
trece,
Căci ploaia asta mohorâtă, mâine,
Va râde-n roşii şi-n gutui, şi-n
pâine.
Ce te legeni
(fragment)
de M. Eminescu
- Ce te legeni codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
- Bate vântul frunza-n dungă,
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte,
Iarna-i ici, vara-i departe.
Noiembrie
de E. Dragoş
Şi-a scuturat caisul
Tezaurul de şoapte,
Bătuţi cu aur, prunii
Şi ei au risipit –
Vuind din miază-noapte.
Şi-n urma lui, livada
Se umple de argint,
Căci bruma se aşterne
Pe sufletul livezii,
Pe răsuflarea ierbii
Şi-a blândelor fântâni,
Iar pomii stau şi-ascultă
În poalele amiezii
Cum nucul spune snoave
Şi basme din bătrâni.
Toamna
de O. Goga
Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina.
Firelor de lămâiţă
Li se usucă rădăcina.
Peste creştet de dumbravă
Norii suri îşi poartă plumbul.
Cu podoaba zdrenţuită
Tremură pe câmp porumbul.
Şi cum de la miază-noapte
Vine vântul fără milă,
De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nuci bătrâni,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.
TOAMNA
Toamna cea cu vânt şi ploi
A venit iar pe la noi.
Să mai laşi şi vreme bună,
Căci recolta se adună.
Dacă tu vei lăsa brumă
Prin grădini să strălucească,
Semn atunci, drăguţă toamnă,
Că ne-apropiem de iarnă.
Fum pe coşuri o să iasă,
Iar noi o să stăm în casă
Mulţumiţi de ce-am făcut
Şi că toamna a trecut.
Ne-am găsit hambare pline
Că am muncit frumos şi bine
Iar la anul de-om ajunge,
Alte recolte vom strânge.
Vine toamna
de Ivo Muncian
De trei zile larma ţine –
Cor de glasuri cristaline.
Stau pe sârmă înşirate
Rândunelele-mbrăcate
Cu frac negru de paradă,
Ciripind toate-n grămadă.
Ce-şi tot zic? Ce vor să facă?
Lângă cine vor să treacă?
Iată ce mi-a spus pisica:
„- Ia, se ceartă pe nimica,
Ţin sfat mare, se întreabă
Cum să plece mai degrabă.
Auzit-au, pare-mi-se,
Cum că se ivise
Undeva, într-un copac,
Chiar pe margine de lac,
Că o frunza-ngălbenită
Era tare necăjită.”
De toamna
de Pavel Pereş
Când toamna se-apropie-ţi pare
Că e gutuia nesfârşit mai mare
Chiar cât luna-n ceruri
tremurândă
Pentru că gerul e de-acum la
pândă.
Cocorii-s pregătiţi din nou să
plece,
S-au speriat de-o adiere rece,
Dar nu-i un moft, căci poate să
se vadă
Cum frunzele încep încet să cadă.
Toamna
A venit acum şi toamna,
S-au copt strugurii în vii,
Carele sunt mari şi pline.
Urcă spre gospodării.
Pretutindeni oameni harnici
Roade-mbelşugate adună,
Înfrăţindu-se în muncă
Şi cântând de voie bună.
de Mălina Cajal
Pomii par a fi cărunţi
Sub steluţele de nea.
Tufănică, tu înfrunţi
Singură-n grădina mea,
Floare mică, tufănică.
Paşi de gheaţă, fără glas,
Culcă florile-n grădină.
Doar tu, dreaptă ai rămas
De mireasmă parcă plină,
Floare mica, tufănică.
Peisaj de toamna
(crizantema)
De V. Carianopol
Crizantema, floare rară,
Cu petale diafane,
A-nflorit. Şi floarea toată
Şi-a-mbrăcat-o cu volane.
Stă în rond şi nu-i e teamă
Chiar de-al toamnei carnaval.
Cum e albă ca zăpada,
Parcă s-a gătit de bal.
Dar văzând-o aşa frumoasă
Şi-mbrăcată ca o stea,
Vântul a venit, a luat-o
Şi-a pornit în dans cu ea.
Şi dansează acum, dansează,
Vântu-o ţine-n braţ de stei,
Pomii azvârle cu confete,
Frunze galbene de tei…
Marul
de Irimie Străuţ
Rotundul cerului şi-al lunii
Şi roşul soarelui din zori,
Aromă fină şi dulceaţa
Nectarului cules din flori, -
Pe toate le cuprinde mărul
Şi mi le-aduce toamna-n dar;
Deci, grija de-al sădi, de-al
creşte,
Nu ne-a fost truda în zadar.
Toamna
de Nedelea Bârlad
Cade frunza de salcâm
Îmbrăcând cărarea,
Berzele s-au dus acum,
Cenuşie-i zarea!
În crâng fluturi nu mai sunt!
Păsări nu mai cântă!
Plutesc neguri pe pământ…
Vântul tot frământă.
Pic cu pic, pe geamuri lin
Ploaia se prelinge.
Nu e soare, nici senin,
Cerul parcă plânge.
Recunostinta
Grijuliu,
Pământul – mamă,
Toată vara cea senină
A hrănit cu seva dulce
Pomii tineri din grădină.
Astăzi,
Când văzduhu-i rece,
Când e iarnă, bate vântul –
Pomii straiele-şi dezbracă
Şi-nvelesc cu drag pământul.
Toamna
Zboară frunzele în vânt,
Ce frumos cad la pământ!
Toamna iarăşi a sosit,
Mic şi mare-i mulţumit.
Noi cu toţii ne-adunăm,
Desenăm, lucrăm, pictăm.
Vremea trece cu folos,
Chiar de-i timp urât, ploios.
Toamna
- Toamnă de ce vii la noi,
Copacii să ni-i despoi,
Cântăreţii ni-i alungi,
Nopţile le faci mai lungi?
- Am venit să vă aduc
Poame multe şi mă duc!
Dar să ştii că-n urma mea
Vine iarna şi mai grea.
Cântăreţii de plecară
Se întorc la primăvară.
Toamna
Uite, rândunici, cocoare,
Trec în zbor spre ţări cu soare.
Aripi mari şi aripioare
Zboară, uite-aşa.
Vântul crengile îndoaie
Uite aşa, aşa.
Tăietorul lemne taie,
Uite aşa, aşa.
Uite şi şcolari spre şcoală,
Trec voioşi cântând.
Ca şi ei, şi noi vom merge
Uite aşa, curând!
Asa e toamna totdeauna
Din pomul verde şi frumos
O frunză cade, încă una,
Pân’ se-aştern covor pufos,-
Aşa e toamna totdeauna.
Şi păsări zi de zi se duc,
Ici-acolo vezi doar câte una,
Precum o nucă-n vârf de nuc, -
Aşa e toamna totdeauna.
Pe câmp, pe case şi pe flori,
Frumoase brume-şi pun cununa
Şi-adoarme soarele în nori, -
Aşa e toamna totdeauna.
- Mândre păsări călătoare,
Vai, cu ce v-am supărat?
- Nici un fel de supărare,
Noi ne ducem la iernat.
Vezi că vântu-i tot mai rece,
Numai nouri, numai ploi.
Iarna, însă, cum va trece,
Ne întoarcem înapoi.
- Eu v-aştept la primăvară.
O să mă găsiţi uşor.
Cum intraţi la noi în ţară,
Întrebaţi de Nicuşor.
Toamna tarzie
Sus, în pom, pe o crenguţă,
S-a oprit o vrăbiuţă.
Vrăbiuţa si crenguţa,
Amândouă se dau huţa.
Bate vântul mânios
Să dea vrăbiuţa jos.
Vrăbiuţa stă pe loc
Cu o frunză prinsă-n cioc.
de Monica Tomescu
Pui-de-vânt, n-auzi ce-ţi spun?
Dă-te jos din pom acum!
Şi-apoi caută-ţi de drum!
Zi şi noapte ţi-e totuna.
Asta-i joacă? Zici că-i toamnă
Şi că numai ea te-ndeamnă
Să îmi laşi copacii goi?
Să pui frunzele-napoi!
Toamna a intrat în casă
Punând struguri dulci pe masă
Şi-n cămară, prin borcane,
Pătlăgele dolofane.
Tot ea ne-a adus alune,
Nuci şi mere foarte bune.
Mari gutui pentru dulceaţă
Şi-un butoi de varză creaţă.
Toamna e de roade plină,
S-au copt fructele-n gradină.
Mere rumene, frumoase,
Pere galbene, zemoase,
Struguri aurii în vii,
Prune mari şi brumării.
În cămară le vom pune,
Căci la iarnă vor fi bune.
Sunt acum struguri şi mere,
Dar nu mai sunt rândunele.
Multe flori sunt vestejite,
Frunzele-s îngălbenite.
Iar pomii rămân goi.
S-a dus vara de la noi!
Păsărelele-au plecat,
Frunzele s-au scuturat.
Ieri am strâns cu mâna mea
Toate frunzele căzute;
Pentru noi nu-i treabă grea,
Le-am cules pe întrecute.
Le-am cules şi adunat
Şi le-am dus la groapă toate,
Ca să fie-n drum curat,
Fără frunze spulberate.
"Ce-aţi făcut e lucru
bun"
Ne-a spus mama mea din tindă.
Trecătorii trec şi spun:
"Strada parcă e
oglindă!"
Unde te duci, toamna draga?
- Dragă toamnă, un’ te duci
Doar în fustă şi papuci?
- Eu mă duc să scutur nuci,
Să dau soarelui poruncă
Sus pe deal şi jos în luncă,
Să-ndulcească viile,
Să coacă gutuile.
- Toamnă, dacă osteneşti,
Spune-mi, când te odihneşti?
Am odihnă cu toptanul,
De acuşi până la anul!
Morcovul cel cu codiţă
A crescut în grădiniţă
Şi mămica l-a luat
Şi în ciorbă l-a tocat.
Toc, toc, toc!
Ciorba e pe foc
Pentru-a mea fetiţă
De la grădiniţă.
Tac, tac, tac
Pentru-al meu băiat
Mărunt l-am tocat...
Vitamine şi culoare
Gustu-i bun - iţi place oare?
Zi de zi el te ajută
În ciorbiţă şi în supă
Şi în orişice mâncare,
Ca tu să creşti mare, mare!
- Ştii copiii de la şcoală?
Ia! Mănâncă morcovei,
Ca să creşti mare ca ei!
S-a dus gospodina să ia zarzavat
Şi vine acasă cu coşul încărcat:
Cu morcovi, cu varză, cartofi,
Pătrunjel, cu sfeclă, cu ceapă,
Că toate-s la fel.
Şi toate încep să se certe pe
masă:
”Ba eu sunt mai dulce”, „ ba eu
mai frumoasă”,
Dar morcovii, dar varza, cartofi,
pătrunjelul, sfecla, ceapa
Nu-s toate la fel?
Le ia gospodina pe rând să le
spele.
Pe urmă le taie bucăţi, bucăţele,
Şi morcovi, şi varză, cartofi,
pătrunjel,
Şi sfecla, şi ceapă,
Că toate-s la fel.
Pe sobă în clocot, capacul
tresaltă
Şi fierb, fierb laolaltă
Şi morcovi, şi varză, cartofi,
pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă.
Fierb toate la fel.
Pe urmă, tot toate,
Ce vreţi să mai spună?
Că supa-i pe masă
Şi-i straşnic de bună!
Struguri galbeni, aurii,
Roşii, negri, brumării,
I-a copt toamna sus în vii:
Haideţi să-i mâncam copii!
În livada si in vie
de Emilia Căldăraru
În livadă şi în vie
Toamna, ce mai bogăţie!
Nucii-şi leagănă pe dâmburi
Fructele cu dulce sâmburi;
Cum şi prunii pe cărare,
Vinetele pietre rare.
Se iţesc din viţa groasă,
Strugurii şi tămâioasă.
Mere dulci, gutui acrui,
Parcă luminează-n grui.
Iar a perelor recoltă
Pe sub ceruri face boltă.
Dacă inima vă-ndeamnă
Hai, copii, cântaţi de toamnă,
Umpleţi coşuri şi panere
Cu a toamnelor avere.
Toamna la gradinita
de Lucia Muntean
Frunza galben-ofilită
Se desprinde de pe ram!
Ploaia rece şi grăbită
Bate: pic, pic, pic la gem.
Păsările călătoare
Stoluri, stoluri se adună
Şi spre ţările cu soare
Pleacă toate, împreună.
Picături nenumărate
Cad pe drum şi-n poieniţă
Umbreluţe colorate
Se grăbesc la grădiniţă.
Chiar de vremea e ploioasă,
Copilaşii cei frumoşi
Intră rând pe rând în clasă
Şi se joacă bucuroşi.
de Lucia Muntean
Galbene şi roşii frunze
Din copac s-au desfrunzit.
Joacă-n aer obosite
La pământ toate-au căzut.
Păsărelele prin crânguri
Ciufulite sunt de vânt
Stoluri pleacă spre ţări calde
Aripioare fluturând.
Noi cu coşuri prin pădure
Ciupercuţe adunăm
Şi cu toamna pe cărare
Ne-ntâlnim, ne salutăm.
Douasprezece luni
Anul pentru fiecare
Patru anotimpuri are,
Care ne aduc în dar
Multe luni în calendar.
Trei luni are primăvara
Ce-nverzeşte toată ţara.
Încă trei la rând sunt vară,
Mult ne mai jucăm pe-afară!
Toamna are tot trei luni
Şi ne-aduce struguri buni,
Trei luni ultime de iarnă
Încheie anul în grabă.
Plecarea randunicii
Rândunelele-au plecat
Către ţări cu soare.
Toamna s-a apropiat,
Cuiburile-s goale.
- Mergi cu bine, rândunică!
Îţi vom duce dorul.
Du-te, du-te fără frică,
Nu-ţi stric cuibuşorul!
Să nu uiţi: la primăvară
Te-aşteptăm să vii,
Ca s-aduci cu tine iar
Numai bucurii!
- Uite, vara a trecut
Şi eu am îngălbenit.
Spune-mi tu, copile drag
Frunzele, de ce îmi cad?
- Îţi voi spune negreşit
De ce ai îngălbenit:
Zâna „TOAMNĂ” când soseşte,
Tot ce-i verde îngălbeneşte
Ca şi omul ce trăieşte.
Te rog, nu te supăra,
Ştiu că frunza-ţi va cădea.
Îţi va creşte alta-n soare
Primăvara viitoare.
1 comentarii:
poezii nemaipomenite, culese ca pe sprinceana , multumim
Trimiteți un comentariu