Iedul cu trei capre
,,Iedul cu trei capre” de Octav Pancu Iaşi

Povestea asta nu s-a întâmplat chiar pe vremea când se potcoveau puricii, ci mult mai aproape, când puricii au devenit tare nesuferiţi- iar eu copii, vă doresc să n-aveţi  de- a face cu ei…
Cică nu departe de casa caprei cu trei iezi îşi avea casa un ied cu trei capre. Era un ied ca toţi iezii: nici mai mare, nici mai mic, nici mai frumos, nici mai urât. Cum s-ar spune : nici prea-prea, nici foarte-foarte. Numai că în loc de o capră avea trei: o capră- mamă, o capră- mătuşă şi o capră bunică.
Grozav de bine o mai ducea iedul! Ce să vă spun copii, pe mine de m-ar lăsa să stau măcar o zi în casa aceea, nu mi-ar mai trebui nimic. Măiculiţă ce mai trai !
Dimineaţa nici nu apuca bine iedul să deschidă ochii, că şi începea să poruncească :
- Capră – mamă !
- Spune fiul meu iubit !
- Imbracă-mă ! nu pot singur…
Capra mamă nu aştepta să i se spună de două ori. Se apleca să-i caute încălţările sub pat, se urca pe dulap să-i caute nădragii şi se băga după sobă să-i caute cămaşa.
De, iedul nu obişnuia –ca voi - să folosească spătarul scaunului ori cuierul. Işi arunca hainele unde nimerea.
Capra –mamă îi aduna hainele şi se năcăjea să-l îmbrace: îi lega şiretele, îi trăgea pantalonii şi cămaşa şi vai îi aranja şi cureaua !
Când se vedea îmbrăcat, iedul iarăşi poruncea :
- Mătuşă- capră !
- Spune, nepoţelul meu drag !
- Ospătează-mă ! nu pot singur…
Mătuşa- capră se repezea la bucătărie, turna lapte dulce şi aşeza într-o farfurie mămăliguţa caldă, apoi punea totul pe o tavă şi le ducea fuguţa la patul iedului. Şi  rupea mătuşa capră din mămăliguţă şi îndeasă în gura iedului ! şi ţine-i mătuşă-capră cana la gură să soarbă iedul laptele !
Şi uite aşa, până isprăvea iedul toată mămăliga şi tot laptele, ba îi mai aducea mătuşa- capră şi câte o plăcintă, că era mare meşter la copt,  iar iedul mare meşter la înghiţit…
Zburda iedul toată ziulica pe afară, iar seara când se întorcea acasă se întindea pe pat şi poruncea :
- Capră-bunică !
- Spune, nepoţelul meu scump !
- Adoarme-mă ! nu pot singur…
Cât ai clipi, bunica-capră venea lângă ied şi se pornea să-i cânte şi să-l legene:
Nani nani, nani
 Coboară somn pe scara nevăzută,
     Nani, nani. nani
     Şi opreşte-te somn
     Pe ochii nepoţelului meu
     Nani, nani, nani.
Hei, aşa trai ca al iedului mai zic şi eu ! Să tot  trăieşti 100 de ani.
Dar într-o seară, bătu în poartă vecina capră cu trei iezi.
- Scumpele mele surate am venit la voi cu o mare rugăminte. Mâine seară mi se însoară iedul cel mare. Tare  aş vrea să le pregătesc un ospăţ să i se ducă vestea. Mă rog domniilor voastre, fiţi bune şi poftiţi mâine la mine să-mi ajutaţi la înfăşatul sărmăluţelor, la împletitul colacilor, ori la ce-o mai fi de trebuinţă. O să vă răsplătesc.
- Mâine în zori suntem la dumneata surată ! Te-om ajuta cu dragă inimă.
A doua zi, cele trei capre plecară la vecina lor capră cu trei iezi.
Mai târziu se trezi şi iedul. După cum îi era obiceiul strigă :
- Capră – mamă! Îmbracă-mă!  Dar nimeni nu veni să-l îmbrace. atunci  iedul începu să se tăvălească prin pat şi să urle.
- Îmbracă-mă!   Îmbracă-mă! Îmbracă-mă! Nu pot singur…
Vulpea tocmai trecea pe acolo şi auzind urletele iedului, curioasă din fire, băgă capul pe fereastră ca să afle ce se întâmplă.
- Nu mai striga atâta ieduţule, dacă nu poţi să te îmbraci singur aruncă-mi hainele şi te îmbrac eu.
Bucuros iedul îi azvârle încălţările şi nădragii şi cămaşa. Una  câte una vulpea le prinse, le vârâ într-un sac şi pe aici ţi-e drumul! Fugi cu ele să le vândă la târg.
Mare amărâciune îl cuprinse pe ied şi multe lacrimi grele vărsă. Dar  tot plângând  şi văicărindu-se îl apucă foamea. Strigă:
- Mătuşă-capră, ospătează-mă!
Dar nimeni nu veni să-l ospăteze. Mătuşa -capră precum se ştie era plecată.
Şi porni iar iedul să se tăvălească şi să urle :
- Ospătează-mă !  Ospătează-mă !  Ospătează-mă !   nu pot singur….
Cum ţipă el aşa, trecu pe acolo ursul.
- Nu mai striga atâta, ieduţule ! mai bine spune-mi unde e mâncarea ca să te ajut eu. Te ospătez pe cinste !
Iedul îi spuse. Ursul intră în bucătărie şi începu să înfulece cât şapte. Infulecă toată mămăliga. Sorbi  şi ultimul strop de lapte. Ba de lacom ce era cât pe ce să înghită ceaunul şi făcăleţul. Apoi ursul plecă fără să–i mai pese de ied.
De acum s-a pus iedul şi mai tare pe plâns. Si plângi şi plângi de răsuna casa de zbieretele lui. Toată lumea  însă ştie că după plâns ţi se face foame.
Strigă iedul :
- Capră - bunică ! adoarme-mă!
Dar nimeni nu veni să-l adoarmă.
Şi din nou iedul începu să urle şi să se tăvălească.
Lupul tocmai ieşise la plimbare. Se afla nu departe şi-l auzi pe ied strigând
- Nu mai striga atâta iedule. Las că vin eu să te adorm ieduţule !..
Intră lupul în casă, se aşeză lângă ied, legănându-l şi cântându-i
Nani, nani, nani,
Nu mai coborî somn
Că nu-i nevoie.
Nani, nani, nani,
Am să-l mănânc
Pe iedul cel răsfăţat
Răzgâiat şi alintat,
nani, nani,nani.
Iedul se înspăimântă, nici eu nu pot să vă spun de unde mai găsi putere să se smulgă de lângă lup şi s-o rupă la fugă încotro vedea cu ochii.
Se înapoie acasă, gol, flămând şi ostenit, abia spre seară. Si cum intră pe uşă zise :
- Capră –mamă, mătuşă-capră, capră-bunică ! am să vă povestesc tot ce mi s-a întâmplat, dar mai întâi să-mi caut nişte haine ca să mă îmbrac şi apoi să mănânc ceva că tare mi-e foame.
Se îmbrăcă iedul, mâncă ce mai găsi prin oale, dar înainte să-şi înceapă povestea adormi buştean…
Dar vouă copii nu vi-e somn ? mie, de ce să vă mint, îmi cam este.
Noapte bună, dragii mei copii !

,,Iedul cu trei capre” de Octav Pancu Iaşi

Leave a Reply