JOCUL si CREATIVITATEA la varsta prescolara

0


Vorbind despre educaţie la vârsta preşcolară, un loc aparte se cuvine să rezervăm creativităţii, adică acestui fenomen care mobilizează întreaga personalitate a copilului, cu tot ce are ea mai bun în plan intelectual şi non intelectual.
Produsul realizat de copil este nou şi valoros pentru el şi beneficiază de atributul originalităţii. Preşcolarii şi şcolarii mici au o creativitate naivă, graţie fie imaginaţiei bogate, fie curiozităţii, plăcerii de a fabula, spontaneităţii specifice vârstei. Acest capital promiţator si atât de generos nu trebuie abandonat in voia hazardului.
Educatoarea are la îndemană o paletă largă de forme prin care poate exprima şi dezvolta zestrea nativă a copilului. Pentru a nu îngrădi iniţiativa ea trebuie să fie adeseori doar un antrenor, un organizator al activităţii. Cu cât se oferă mai mult posibilitatea copilului de a fi spontan şi independent, cu atât şansele ca acesta să devină o persoană creativă cresc.
Este bine ştiut faptul că jocul este cea mai sigură cale de acces la sufletul copilului, ocupând o poziţie privilegiată la această vârstă, ceea ce i-a inspirat lui A. Binet următoarea reflexie: „Copilul este în mod esenţial cineva care se joaca”.
Dupa cum mentioneaza U. Schiopu si E. Verza, preşcolarul probează registrul cel mai diversificat de jocuri (cu reguli, de miscare, de construcţii, de creaţie).
Pornind de la premiza ca jocul mobilizează personalitatea copilului, am găsit în acesta un excelent mijloc de a fructifica, stimula şi consolida imaginaţia debordantă a preşcolarului.
În proiectarea activităţii de joc, educatoarea trebuie să respecte câteva imperative preliminare:
 În alegerea tipului de joc, precum şi a jucăriilor utilizate să se aibă in vedere particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor;
 Să întrebuinţeze jucării simple , care să lase deplină slobozenie imaginaţiei ;
 Să evite jucăriile ce evocă agresivitatea si violenţa (pistoale, puşti, săbii, arcuri);
 Să vegheze cu maximă vigilenţă a nu transforma jucăria într-un instrument de discriminare sexuală, ceea ce inseamnă că ,indiferent de sex, orice copil are acces liber la jucăria dorită, chiar daca ea este cotata prin forţa tradiţiei, să aparţină exclusiv celuilalt sex.
Conservând aceeaşi atmosferă ludică, emulatorie si decenzurată , am modificat destinaţia unor teste consacrate de creativitate, utilizându-le nu pentru identificarea potenţialului creativ (obiectiv ce reclamă prezenţa unui psiholog), ci intrebuinţându-le ca strategii eficiente şi deosebit de atractive pentru stimularea lui.
Am pornit de la ipoteza că, în general, copiii se manifestă creativ, în funcţie de propria lor experienţă, de situaţii şi acţiuni in mediul apropiat – gradiniţă şi familie, şi de informaţiile achizitionate.
Pentru a proiecta şi organiza jocuri şi diverse tipuri de activităţi instructiv-educative în demersul didactic la grupa mare mi-am propus:
- realizarea procesului instructiv-educativ în plan conceptual-acţional şi evaluativ în spiritul metodologiei creativităţii;
- valorificarea creativităţii preşcolarilor în creşterea capacităţii de adaptare la cerinţele învăţământului primar şi, până la urmă, pregătirea lor pentru viaţa.
Scopul demersului de faţa, alături de caracterul constatativ pe care il comportă, este şi de a atrage atenţia asupra necesităţii si oportunităţii desfăşurării de jocuri si exerciţii creative, aplicabile în diverse domenii experienţiale, precum: domeniul limbaj şi comunicare, domeniul estetic- creativ, domeniul ştiinţă, etc.
Deşi sunt convinsă că acest tip de jocuri se desfăşoară în fiecare grădiniţă, voi atrage în final atenţia asupra unor conţinuturi de jocuri ele însele originale şi autentic creative.
1. „ Cu ce seamănă?”
Acesta este un test de flexibilitate a gândirii ce constă în găsirea cât mai multor interpretări, semnificaţii pentru trei desene abstracte. Preşcolarii trebuie să găsească o serie de sensuri, asemănări pentru fiecare figură abstractă în parte.
Am aplicat metoda brainstorming (asaltul de idei), care oferă unui grup de copii posibilitatea manifestării libere şi spontane a imaginaţiei, creşte productivitatea creativităţii individuale ca urmare a interacţiunii membrilor şi a acţionării lor într-o soluţie de grup.
Copiii sunt impărţiţi în trei grupuri brainstorming, fiecare grup primind o imagine şi o fişă de lucru. Acesta conţine numele fiecărui copil însoţit de un număr de ordine.
Fiecare copil priveşte imaginea şi conform numărului de ordine primit îşi va expune ideile. După fiecare răspuns copilul desenează pe fişa de lucru atâtea cerculeţe câte idei a expus. La sfârşit se autoevaluează.

Numar de ordine 1 2 3 4 5 6
Nume Steli Tania Dami Bianca Tase Sara
Numar raspunsuri O O O O O O O O O O O O O O o
Total

Această fişă a fost expusă pe toată durata zilei.
Se adaugă alte propuneri găsite ulterior, în scopul îmbunătăţirii rezultatelor. Această modalitate permite să se afle noi aspecte ale posibilităţilor creative ale copiilor.
Organizând astfel grupa de copii şi aplicând tehnici de creativitate modernizăm activităţile de predare, fixare, consolidare îmbunătăţind metodologia desfăşurării lor.
Rezultatele muncii creative se pot vedea în anexa1.
Dupa cum se poate observa, figura cu cele mai multe semnificaţii acordate este figura II, urmată de figura I şi figura III.

2. „Pata de culoare”
Pentru realizarea acestui joc am folosit metoda brainwriting sau 6/3/5 , o altă metodă simplă de stimulare a creativităţii. Ea presupune un număr de 6 copii care enumeră 3 soluţii (pe care educatoarea le va nota) pe parcursul a 5 minute, timp în care foaia pe care se desenează sau se scrie cele trei idei, se roteşte în aşa fel încât să treacă pe la cei 6 participanţi ai grupului, la final obţinându-se o mulţime de soluţii, variante, idei. În acest sens am realizat o pată de culoare în faţa copiilor şi le-am cerut să o privească cu atenţie apoi să spună trei lucruri cu care ar putea semăna. Desenul s-a rotit de la stânga spre dreapta, fiecare copil a privit desenul şi a spus trei denumiri, pentru fiecare primind câte o bulină (pentru numele dat care nu a semănat cu a celorlalţi colegi), dacă răspunsurile au fost rapide şi s-au încadrat în cele 5 minute foaia s-a mai rotit o dată şi au dat alte denumiri. La expirarea timpului am numărat bulinele pentru a stabili câte lucruri am spus împreună, câte asemănări am găsit. Concluziile acestei probe: rezultatele obţinute oferă date concludente despre posibilităţile crative ale copiilor, despre întinderea imaginaţiei pe mai multe planuri, fapt ce ne ajută în activitatea zilnică cu copiii.
Altă tehnică de lucru aplicată a fost tehnica de fuzionare la margini a unor pete de diferite culori şi fuzionarea în masă a culorilor, care se realizează aplicând pete de culoare, linii, figuri colorate cu vopsea fluidă, îndoind şi presând foaia de hârtie sau pictură făcută cu sfoara inmuiată în culoare. După uscarea planşelor copiii descoperă forme prin analogie cu aspecte din viata înconjurătoare: fluturi, flori, păsări, pomi, elefanţi etc..

3. „Salata de poveşti”

Creaţi o poveste nouă prin amestecarea personajelor şi evenimentelor din poveştile cunoscute, realizând un nou fir narativ.
Realizaţi un desen în care se întâlnesc personaje din basme/ poveşti diferite.
Am remarcat faptul că în majoritatea desenele copiilor au lipsit personajele negative, iar acolo unde au existat au fost înzestrate cu calităţi pozitive ( Impărăteasa cea rea a devenit bună, lupul era prieten cu toate animalele şi cu Scufiţa Roşie) (Anexa 2)
Variantă: conducătorul grupului creativ începe o poveste, după care se opreşte şi invită preşcolarii să continue povestea într-un mod original.

4. “De-a scriitorii”
Se dau copiilor 4-5 imagini si se cere alcătuirea unei poveşti pornind de la acestea.

5. “Cea mai gogonată minciună” – Imposibilităţi
Jocul constă în enumerarea a cât mai multe imposibilităţi: să facă vaca ouă, să zboare porcul,etc.
6. Intrebuinţări neobişnuite
Preşcolarii sunt invitaţi să găsescă cât mai multe întrebuinţări neobişnuite pentru diverse obiecte: sticlă, farfurie, mărgele, etc.
Aplicând acest joc la grupa mare am primit o avalanşă de răspunsuri. Iată câteva dintre ele:
- Sticla (statuie, copăcel, căsuţă, ghiveci de flori, popice, tablou după ce va fi pictată, vază)
- Mărgele ( brăţări, coroniţe, decorarea camerei, a hainelor, mărţişoare, curea)

7. Ce faci când?
Fiecare preşcolar primeşte un cartonaş cu chipuri care arată diferite expresii emoţionale. Ei trebuie sa vină cu cât mai multe soluţii inedite care să explice situaţia care a dus la acea trăire. Ce faci când eşti trist? Ce faci când eşti speriat? Ce faci când eşti vesel? Ce faci când eşti nehotărât?
În continuarea jocului putem da copiilor o imagine cu trei personaje fără expresie facială pe care să le folosească pentru a descrie unui partener simţămintele personajului. Copiii desenează mai întâi expresia personajelor. Pe urmă partenerul ghiceşte expresia, sau ei pot să discute despre cum s-a simţit personajul. Se dezvoltă astfel imaginaţia, simţul culorilor, empatia, abordarea artistică.

8. „Cu ce poţi asemăna următoarele forme?”
Jocul consta în desenarea cât mai multor figuri pornind de la un cerc şi un pătrat. Daă au nevoie, pot primi mai multe coli de lucru. Preşcolarii care desenează cele mai multe figuri şi cu un grad de originalitate mai ridicat se consideră ca fiind foarte creativi.
Cele mai multe figuri create pornind de la un cerc au fost un soare, minge, floare. Interpretând ca originalitate în ceea cea priveşte crearea figurilor având la bază un cerc, am remarcat ceapa, lanţ de câine, ou cu pui. (Anexa 3)
In ceea ce priveste crearea unei figuri pornind de la un pătrat a predominat casa remarcându-se prin originalitate zmeu, mormânt, uşă.
Creativitatea preşcolarilor, după cum se poate observa, este stâns legată de preocupările pe care aceştia le au la grădiniţă. Realizarea construcţiilor din cuburi, lego influenţează desenele pe care aceştia le-au realizat pornind de la pătrat.
Pentru stimularea creativităţii copiilor preşcolari putem fi călăuziţi de ideea exprimată de LOWENFELD: „niciodată nu este prea devreme pentru începerea educării creativităţii, activitatea creatoare nu ar trebui îngrădită de nici un fel de interdicţii, limitări, critici”.
În încheiere, ca o concluzie finală, considerăm că se poate face mult în direcţia educării capacităţilor creatoare ale prescolarilor, dacă învăţătorul-el însuşi-adoptă o poziţie creatoare în organizarea şi desfăşurarea lecţiilor.

0 comentarii: