SERBARE DE 8 MARTIE
Personaje
:Primăvara ,Iarna ,Soarele , Doamna Florilor, două mărţişoare (băieţi) , ghiocei(toţi
băieţii rămaşi) , flori roz şi roşii (toate fetele rămase )
Florile stau ghemuite într-un
cerc în mijlocul scenei .De jur împrejurul lor stau ghioceii tot ghemuiţi.Pe
lateral,ascunşe vederii,stau celelalte personaje .
Pe „Primăvara ”lui Vivaldi ,Iarna se plimbă încet printre flori aruncând deasupra lor confetii
albe .După câteva secunde ,în ton cu melodia ,ghioceii încep să se
ridice ,pe rând,întâi cei din spate apoi cei din faţă, întinzându-se încet ca
treziţi din somn . Se aşează în semicerc şi încep dialogul cu Iarna .
Primul ghiocel : Tot mai zăboveşti
,iarnă călătoare
Cu nămeţii
tăi şi haina de ninsoare ?
Iarna : Bine-ai venit ,firav ghiocel cu albă floare
Te-a anunţat că plec
,din cer mândrul soare?
E un soare cu dinţi
acela care te cheamă
Nu te grăbi să ieşi ,îţi dau
un sfat de mamă !
Primul ghiocel : Cred că destul
am dormit
La
adăpost, sub pământ
Veni
vremea să-mi scot
Floarea cu
frunze cu tot.
Dar mă
ceartă,nu mă lasă
Iarna
cea capricioasă.
Poate
ştiţi,din grai străbun,
Înmuguresc,cum să spun ,
Chiar în
noaptea de Crăciun.
Pe cât
sunt de micuţ,pe atât de curajos,
Sunt
fiul primăverii şi anunţ că vine
Chiar de-i timp geros .
Mă
biciuieşte iarna,dar sunt curajos de fel,
Şi la
botez am primit un nume :
Mă cheamă
Ghiocel !
Apare soarele în
timp ce ghiocelul spune ultimele versuri.
Soarele : Eu-s trimis de
Dumnezeu,
Aici,chiar pe
pământ
Să te chem la viaţă
Ghiocel
firav,cuminte şi plăpând.
Ţi-e teamă de
iarnă ?
Sigur o să
plece
Să-ţi ia ţie
viaţa n-o să mai încerce !
Din nou „Anotimpurile ” lui
Vivaldi şi încep să se ridice încet, pe
rând , întinzându-se, florile . Se aşază în semicerc printre ghiocei.
Al doilea ghiocel : Când a
venit iarna grea
A încercat viaţa să mi-o ia,
Dar Dumnezeu m-a ocrotit
Şi-o zână bună a venit
Să mă ferească de ninsoare
Şi m-a făcut o albă floare .
De-atunci,copilul ocrotit ,
Eu primăvara am vestit .
Cântec : Ghiocel mititel,
Gingaş ,alb şi
frumuşel ,
Din
zăpadă când tu creşti
Mândru
,vesel,ne zâmbeşti.
Ghiocei mititei ,
Gingaşi,albi şi
frumuşei,
Voi vestiţi în
toată ţara
Că soseşte
primăvara.
Iarna : Tu,stăpân al cerului
Şi duşman al gerului,
Văd că şti bine să
minţi
De aceea ai
poreclă „soarele cu dinţi”.
Eu sunt zâna fulgilor
Şi zîna Zăpezilor
Iar când plec în
astă lume
Am şi eu un rost
anume.
Anul Nou,al nostru
tată
Ce s-ar face făr- o fată
Tocmai iarna cea
frumoasă
E-adevărat
,capricioasă ,
Dar pun flori de
gheaţă la fereşti.
Iar la gura sobei vă
chem cu poveşti.
Primăvara nu se face
numai cu o floare
Ghiocelului i-am dat
culoarea albă din ninsoare.
Apare Primăvara . Stă pe loc ,în
timp ce se prezintă (primele două versuri ) apoi porneşte spre centru şi se
aşază în faţa florilor .
Primăvara : Sunt primăvara
timpurie,
Cu rochiţa
alb-verzuie,
Aduc zi de
mărţişor
Şi ziua
femeilor .
Ghioceii albi
i-adun
Şi coroană-n cap mi-i
pun,
Aşez mugurii
pe pom
Şi dorul de
muncă în om.
Chem vântul
prin rămurele
Cu parfum de viorele.
Buchete de
toporaşi
Mi le pun pe
umeraşi.
Mă încing cu
tămâioara,
Am venit !
Sunt Primăvara !
Primul mărţişor vine din stânga,
vorbeşte cu primăvara apoi se prezintă şi se aşează lângă ea.
Primul mărţişor : Eu-ţi ţin trena
lungă, ca la o mireasă,
Bine-ai venit, mama mea frumoasă !
Eu
sunt Mărţişor,dragul tău odor,
Şi am
două fire scumpe,alb şi roşu aprins
Ce ţi
le dăruiesc cu sufletul deschis.
Al doilea mărţişor vine din dreapta şi se
aşază în stânga primăverii .
Al doilea mărţişor : Primăvară,
bine ai venit !
Parcă sunt mai fericit .
Dai jos haina veche
Şi întinereşti natura
Mamă ,n-ai pereche,
Mândră ţi-e făptura !
Se întorc toţi spre Iarnă care
stă supărată .
Toţi : Iarnă,mândră crăiasă
Du-te şi
te-ntoarce-acasă
Du-te ,iarnă de la
noi
Cu mantia-ţi de
ninsori
Ia-ţi neaua uşor,uşor
Şi pune-ţi-o după un
nor .
Iarna : Vă ştiam copii cuminţi,
Cum, aşa mă
răsplătiţi ?
Cu amar vă spun ,
adio ,aşadar,
Vă las podoaba mea în dar
Toţi fulgii mei de
nea (aruncă un pumn de confetii peste ei )
Şi-mi iau trena
lungă,alba plăpumioară
Că simt că-mi ia
locul mândra primăvară.
Cântec : Iarnă du-te acum cu bine ,
Primăvara vine
,vine,
Vestitorii au
sosit
În zăvoiul
insorit
În timpul cântecului ,Iarna
pleacă supărată aruncănd asupra lor încă un pumn de confetii .
Toţi: Bine faci , Iarnă
cuminte ,
Hai ,acum du-te
,du-te !
Vine Doamna Florilor cântând
şi plimbându-se printre flori . Ţine pe braţ un coşuleţ cu flori de primăvară.
În timp ce cântă a doua strofă , mărţişoarele se retrag spre margine .După ce
termină de cântat se aşază lângă Primăvară . Coşuleţul cu flori va rămâne în
faţă ,la mijloc .
Cântec : Eu vin cu
Primăvara
De unde
locuiesc,
M-arăt în
toată ţara
La cei ce mă
cinstesc.
Ţinutul mi-e
câmpia ,
Peste livezi
domnesc,
Dau vieţii
bucuria
Şi pomii
înfloresc.
Al doilea ghiocel : Pe deal,
tot covorul
E presărat cu flori
Vorbesc cu primăvara
Şi pun la cale-n zori
Sărbătoarea
lor .
În timp ce al doilea ghiocel
spune poezia ,florile se retrag puţin în spate ,iar ghioceii încercuiesc
Primăvara ,Soarele şi Doamna Florilor . Pe prima strofă a cântecului ce urmează
ghioceii se învârtesc în cerc în jurul personajelor amintite şi cântă singuri. A
doua strofă este cântată de „flori „care intră în cerc printre ghiocei . Strofa
a treia o cântă toţi tot în cerc,iar în timp ce cântă strofa a patra se aranjează pe două rânduri .
Cântec :Suntem micuţi şi
frumuşei
Şi ne cheamă
ghiocei
Noi alungăm
iarna din ţară,
Şi-aducem mândra
primăvară.
Noi suntem primele flori
Ale lui ghiocel
surori,
Strălucim în vii
culori
Şi suntem cele
mai mândre flori.
Flori de primăvară
suntem ,
Vesele şi
drăgălaşe,
Răspândim parfum
divin,
Prin văzduhul
cald,senin.
Chipul nostru
minunat,
Primăvara l-a desenat,
Soarele l-a luminat
Natura întreagă
s-a bucurat .
O floare : A trecut iarna geroasă,
Câmpul
iată-l înflorit,
Rândunica
cea voioasă
La noi
iarăşi a venit .
Turturelele se-ngână,
Mii de fluturi vezi zburând ,
Şi pe
harnica albină
Din flori
miere adunând.
Un ghiocel : În ochii mamei
mele dragi ,
Îmi
oglindesc copilăria ,
În ei
găsesc comori de vis
Norocul
tot şi fericirea,
Cu ei mă
simt ca în poveşti,
Puternic,ca un zmeu de tare.
Mămico
dragă ,să-mi trăieşti,
Să-ţi
vezi băiatul mare,mare .
O floare : Bună dimineaţa , Primăvară !
Bine-ai venit din nou la noi,
Tu
care-aduci lumină-n ţară
Şi viaţă-n
mugurii de-altoi .
Te aşteptam
cu-atâta bucurie
Şi
nerăbdare,aşa să ştii,
Primăvară
,zâmbet ce ne-mbie,
Să ieşim din
case dragi copii!
Un ghiocel : În păduri ,e plin pământul ,
Este alb
de ghiocei,
Stau
miraţi cu floarea
Parcă-s
nişte clopoţei.
O floare : Anume parcă e aleasă
Să fie –n martie ziua ta,
Când cerul
seamănă cu floarea
Gingaşă
de Nu –mă-uita,
Cănd firul
nou de iarbă-mpunge
Lumina cu căpşorul lui
Când albi şi
umezi ,ghioceii
Răsar de sub
zăpezi pe grui .
O floare : De dragul tău, pământul,
De ghiocei e
plin .
Şi vin cocori
din zare
Şi cerul e
senin .
Întâiul fir de
iarbă
A răsărit în
prag,
Şi-nmugureşte pomul
Să-ţi fie ţie
drag.
Învaţă-mă ce-i
bine,
Fereşte-mă de
rău
Şi eu voi
creşte mare şi bun,
De dragul tău .
Cântec : Sunt mic măicuţă dragă,
Dar tare te
iubesc ,
Încât întreg
pământul,
Aş vrea să-ţi
dăruiesc ,
R.: Dar vezi măicuţă dragă,
Eu
sunt aşa de mic,
Pământul este mare .
Şi nu pot să-l ridic.
Dar din întreg
pământul,
Cât ochii îl
cuprind,
O floare am cules
,
Cu drag , şi
ţi-o întind.
În timpul refrenului „culeg” flori din coşul
adus de Doamna Florilor şi le întind
spre mame la strofa a treia .
Un ghiocel : E ziua
ta,mămica mea,
E ziua
sfântă-n mărţişor,
E ziua cerului
senin
Şi-a
ghioceilor gingaşi.
Îţi
cântă-n zori privighetori,
Şi ele
ştiu că-i ziua ta ,
Ce triluri
fac,ce cânt frumos,
Ţi-aduc
în dar ,comoara mea.
Cununi
de stele de-aş avea ,
Pe frunte să ţi le presar,
Din gând
curat eu ţi le-aş da
În semn
de drag ,măicuţa mea.
Alt ghiocel : Soare,vrei de ziua mamei
Mai frumos să străluceşti
De pe
cerul cel albastru,
Pe
toţi norii să-i goneşti?
Vreau
ca ziua mamei mele,
Să fie cea
mai mândră dintre toate,
Şi
din suflet îţi doresc multă,multă sănătate!
Alt ghiocel : Rândunica cea voioasă a sosit,
Cu fluturii se-ntrece-n zbor,
Şi
albina harnică adunând
Din
flori mierea lor .
O floare : Tu,mamă,eşti la fel ca ziua bună,
Frumoasă,cum e ziua de
frumoasă,
Cu blânde
şoapte-mi faci din flori cunună,
Când
mâna-ţi mă alintă drăgăstoasă..
La mulţi
ani, mămico !
Azi e ziua
ta,
Plin de
bucurie-n dar ţi-oi aduna
Flori
,mândre flori
Răsărite-n
prag de zori.
În timpul melodiei ce
urmează copiii aşază florile iarăşi în coşuleţ .Primăvara îl ridică şi îl
îndreaptă spre mame.
O floare :
Mamă, tu m-ai născut
Mi-ai dat
tot ce am,
Viaţă mi-ai
dăruit
Tu eşti
trunchi,eu sunt ram,
Mama mea
,te iubesc
Şi în
inimă am
Chipul tău luminos
La durere
balsam .
Mamă ,n-am
să uit
Sfatul
tău,vorba ta,
Oricând
,în timp ,
Tu rămâi
mama mea !
Un ghiocel : Vorbele mamei
Sunt
ploaia cea caldă,
Nevinovată şi bună,
Căzând liniştită după furtună,
Peste-al grâului fraged veşmânt.
Inima
mamei-cântec ne-nfrânt,
Dulce-mi vorbeşte el mie ,
Dulce
şi eu îi cuvânt .
O floare : Braţele mamei,
Sunt două
raze-nvăpăiate de soare,
Duios
aplecate pe-o floare,
Cea mai
frumoasă de pe pământ .
Ochii
mamei,
Două
curate stele albastre,
Luminând
petala frunţii noastre
Clătinată de rouă,
Nescuturată de vânt.
Un ghiocel : Întrebatu-te-ai vreodată
Viaţa
asta-mbelşugată
Tot ce ai şi tot ce
vezi ,
Oare
cui îi datorezi ?
Nu
uita dragă copile
Că
trăieşti aceste zile
Datorită
muncii lor,
Dragilor părinţilor .
Cântec : R . : E ziua ta ,mămico,
În
dar ţi-am adus inima,
Şi crede-mă,mamico,
Un dar
mai frumos nu se putea.
Am vrut
să-ţi culeg o floare,
Un mic
ghiocel frumos ,
Dar până
la urmă moare
Şi nu e de
folos .
Am vrut
să-ţi culeg steluţe ,
Să-ţi fac
un modest colier,
Dar cine
nu ştie oare
Că-n zori steluţele pier?
Un ghiocel : Mamă ,tu m-ai învăţat
Că la
noi eşti lăudat
Numai
dacă eşti cinstit
Şi de
oameni preţuit .
Alt ghiocel : Azi îţi aduc în dar un ghiocel,
Să-l porţi
la piept în zi sărbătorească,
Şi
să-nţelegi că-ntruchipează-n el
Recunoştinţa mea copilărească .
E primul
ghiocel ce-a înflorit
În primăvara
asta timpurie
Şi
tocmai de aceea m-am grăbit
Să ţi-l
ofer,măicuţă dragă ,ţie !
O floare : De-aş fi un soare,razele-mi senine,
Eu le-aş
trimite ,mamă,pentru tine,
Nu peste
câmpuri,nu peste crânguri,
Doar la
fereastra-ţi mică .
De-aş fi un
soare ,razele-mi senine ,
Eu le-aş
trimite ,mamă,pentru tine !
Un ghiocel : M-ai crescut ,măicuţă bună ,
Ca pe-o
floare din grădină,
M-ai crescut ferit de
rău,
Ocrotit
de sfatul tău .
În timpul primei strofe a
cântecului ce urmează copiii iau florile
din coş în mâini ,apoi, cântând, se duc şi le oferă mamelor reaşezându-se
după aceea în formaţie .
Cântec : Florile lumii alese,
De copii când
sunt culese,
Dacă bine
v-aţi dat deama,
Le adună-n
suflet mama.
Lacrima ei
le-nfloreşte ,
Zâmbetul le
ocroteşte
Fruntea
limpede şi trează
Fericită le
veghează.
Împreună zi de zi
Flori şi mame
şi copii,
În raiul cel
pământesc
Cu iubire
locuiesc.
R. : Mama ,
doar mama ,
Făr-a
fi datoare,
Îţi dă
tot ce-n suflet are
Mama
,doar mama,
Uitând
parcă de sine ,
Ea
trăieşte doar prin tine .
O floare : E ziua ta , învăţătoare dragă,
Un vis de vară
printre fulgi de nea,
Ţi-am desenat
cu mâna mea o fragă,
Aş vrea şă-ţi
spun cât semeni tu cu ea,
Obrajii tăi
cei roşii zâmbesc dulce,
Iar ochii tăi
vii ,scânteiază,
De bucuria
mare ce-ţi aduce,
Privirea
noastră atentă,mintea trează.
Vei înţelege
din desen ce dragă-mi eşti ,
Şi îmi vei fi
cât voi trăi .
Cu mâna mea ţi-am desenat o
fragă,
Să ştii că te
iubesc ! Aşa să ştii !
O floare : Inima din nou mă cheamă ,
Să te cânt
iubită mamă !
Azi,oricât eu te-aş cânta
Tot mai mult ai
merita !
Toţi : Inima din nou mă cheamă
Să te cânt iubită mamă
Azi,oricât eu te-aş
cânta
Tot mai mult ai merita .
Vă iubim mult şi vă mulţumim pentru grija ce ne-o purtaţi !
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu