Povestea Iepurasului de Paste

0

 POVESTEA  IEPURASULUI  DE  PASTE

Iepuras de Paste
 Odată, demult, pe când zânele colindau pădurile şi piticii  răscoleau măruntaiele pământului în căutarea pietrelor preţioase, pe când animalele vorbeau şi puii de lup se jucau cu mieii, trăia într-o căsuţă dărăpănată la marginea unui cătun, un pădurar împreună cu nevasta şi cei doi copii ai lui. Erau destul de săraci şi îşi duceau traiul  cam greu, într-una din zile, pe când se întorcea de la târg, numai ce zăreşte pădurarul într-un tufiş de la marginea pădurii un iepure ce se ascundea tremurând tot de frică.
 Nu i-a fost prea greu să-l prindă şi să-l vâre în traistă, gândindu-se     numai la friptura pe care avea să o facă din bietul iepuraş.
Ajuns acasă, îi dădu traista nevestei, poruncindu-i să gătească iepurele, iar el, ostenit de atâta drum, se trânti în pat şi adormi pe dată.  Cei doi copilaşi, auzind porunca tatălui, se strecurară binişor şi priviră în traistă, de unde le străluciră doi ochişori speriaţi şi înlăcrimaţi. Din întuneric, iepuraşul îşi aştepta sfârşitul plângând, pentru că auzise şi el planul îngrozitor al olarului şi înţelesese despre ce era vorba. Doar v-am spus că pe atunci animalele înţelegeau limba oamenilor.
Copiilor li s-a făcut aşa o milă de bietul iepuraş, că abia
au aşteptat ca mama lor să plece o clipă din bucătărie şi
au înşfăcat iepurele, punând în locul lui un cojoc din lână de miel.   
     Au alergat cât au putut până la marginea pădurii, iar acolo au dat drumul micului urecheat, care a fugit mâncând pământul. Bineînţeles ca pădurarul a certat-o pe nevastă pentru că n-a avut grijă de iepure, iar în acea seară n-au mâncat friptură, ci urzici. Dar s-a întâmplat un lucru mult mai frumos. Mama lepuroaică a zvonit prin toată pădurea fapta cea bună a copiilor, s-a dus chiar şi la vecina Găină, să-i povestească, ia r aceasta îi dărui câteva ouă. Iepuroaica, fericită, coloră ouăle, le decoră frumos şi le duse copiilor de au salvat viaţa micului iepuraş, punându-le într-un cuib de iarbă în grădină.
     Despre ispravă a aflat şi Zâna   Primăverii, căci Tatăl Iepure este un slujitor fidel al acesteia, iar el i-a povestit totul .
        Şi cum se apropia şi Sărbătoarea Paştelui, Zâna s-a gândit să-i răsplătească pe cei doi copii pentru salvarea iepuraşului şi a poruncit iepurilor să le ducă daruri . Astfel, copiii pădurarului au găsit într-o  dimineaţă, frumos înşirate pe pervaz,
alune, fructe uscate, ciuperci şi faguri
de miere şi multe, multe alte cadouri drăguţe.
     De atunci. în fiecare an, tot
mai mulţi iepuraşi aduc daruri copiilor
cuminţi, harnici si buni.
 Şi să ştiţi că iepuraşii n-au uitat niciodată de
 îndatorirea lor de a aduce, de
 Paşte, tot felul de bucurii copiilor.

0 comentarii: