Culoarea - Elemente de limbaj plastic

CULOAREA

Culoarea este realitatea subiectiva generata de interactiunea a trei factori: ochiul, lumina si suprafata

obiectului. Culoarea se percepe numai in prezenta luminii naturale (solare) sau artificiale. In afara de

culoarea formelor si fenomenelor din natura, exista culori lumina (spectrale) si culori pigment (vopsele).

Culorile spectrale se obtin prin descompunerea unei raze de lumina solara trecuta printr-o prisma

triunghiulara de cristal proiectata pe un ecran, obtinandu-se cele sapte sapte culori pure (rosu, oranj,

galben, verde, albastru, indigo si violet). Fenomenul a fost descoperit in secolul al XVII-lea de catre

savantul englez Isaac Newton. Culorile pigmentare (vopselele) sunt compuse din pulberi colorate

combinate cu diferiti lianti. In functie de liantul folosit sunt vopsele pe baza de apa (acuarele, tempera,

guase) si vopsele pe baza de ulei.

Combinarea culorilor

Cercul cromatic al lui Johannes Itten este alcatuit din: culori primare, binare, nuante, culori calde si reci,

complementare.

Culori primare (rosu, galben si albastru) numite si fundamentale sau de baza deoarece nu iau nastere din

combinarea altor culori pigment.

Culori binare de gradul 1 (oranj, verde, violet) care se obtin din amestecul fizic a culori primare (R + G =

O;A + G = Ve; A + R = Vi) in cantitati aproximativ egale.

Culori binare de gradul II (terti are) se obtin prin amestecul unei culori primare cu o culoare binara de

gradul 1 (R + O; G + Ve; A + Vi).

Culori ternare (binare de gradul ID) se obtin din amestecul fizic in anumite cantitati a doua culori binare

de gradull (O + Vi = maro; Vi + Ve = gri albastruS Ve + O = acru inchis).

Culori luminoase si culori intunecate. Daca vrem sa definim gradul de luminozitate sau de intunecime a

unei culori, atunci vorbim de tonalitatea sau valoarea ei. Tonalitatea o putem varia prin amestecarea unei

culori pure cu alb sau negru.

Culori calde si culori reci Culorile din cele doua categorii sunt determinare de impresia calorica pe care

o culoare sau alta ne-o produce cand o privim. Astfel culorile galben, oranj, rosu ne dau senzatia de

caldura, ne duc cu gandul la soare, foc, zilele calduroase etc. Din contra, culorile albastru, verde, violet,

ne dau senzatia de frig, rece, racoare, ne due cu gandulla zilele friguroase, la racoarea padurilor, a apei

etc. Cea mai calda culoare este oranjul, deoarece este obtinuta din amestecul fizic a doua culori calde(R

+G). Cea mai rece culoare din categoria culorilor reci este considerata culoarea albastru pur, deoarece

celelalte culori reci au in amestec si culori calde (verde = albastru, violet = rosu + albastru).

Culori complementare Complementara elementara unei culori primare este acea culoare asezata

diametral opus in cercul cromatic si nu are in componenta ei culoarea primara respectiva. Perechile de

culori complementare sunt: - rosu - verde (G + A); galben - violet (R + A) si albastru - oranj (G + R); Din

amestecul fizic al celor trei culori primare rezulta griul neutru, griul perfect, deoarece el contine toate

culorile spectrului luminii (R, 0, G, Ve, A, 1, Vi). Din amestecul fizic a doua culori complementare

rezulta, de asemenea, griul neutru: R + Ve = R + (G + A). Alaturate aceste perechi se resping, se exalta

reciproc, se pun in valoare una pe alta, iar asezate la distanta, se atrag reciproc.

Amestecul fizic al culorilor si nouculorilor

Prin amestecul fizic a doua sau trei culori din cercul cromatic se pot obtine un numar foarte mare de tente

distinctive pentru retina. Amestecul fizic poate fi realizat prin tehnica fuzionarii culorilor transparente pe

suport umed, prin tehnica indoirii si presarii hartiei, dupa ce, in prealabil, au fost asezate pete de culori pe

suprafata interioara prin tehnica amestecului pe paleta ori direct pe suportul de lucru.

Posibilitati de amestec al culorilor si non culorilor

Amestecul fizic de alb si negru. Prin amestec de alb si negru se poate obtine o scara a valorilor con stand

in numeroase trepte de griuri neutre (valorice).

Amestecul culorilor cu alb sau negru. Prin amestecul fizic cu alb culorile se deschid, isi pierd

stralucirea, intensitatea si se lumineaza. Prin amestecul fizic cu negru culorile isi pierd stralucirea,

luminozitatea, intunecandu-se. Cand o culoare se amesteca cu negru tonul ei se stinge (se rupe); prin

amestec cu alb tonurile se lumineaza. In amestec treptat cu alb sau negru se obtin tonuri deschise si

respectiv inchise ( scara tonala ). De remarcat este faptul ca unele culori in amestec cu negru isi schimba

caracterul, de exemplu galben plus negru da un verde kaky.

Amestecul fizic dintre culorile vecine. Prin amestecul a eate doua culori vecine, semne pe cercul

cromatic, una fiind luata in cantitate mai mare, se vor obtine diferite nuante ale acelei culori. Acestea

juxtapuse (succesiv dupa stralucirea lor) formeaza game complexe ale culorii respective.

Amestecul fizic dintre culorile opuse pe cercul cromatic. Din amestecul fizic a doua culori

complementare, luate in cantitati diferite, plus alb sau negru se obtin griuri colorate (grizare). Ruperea

unei culori pure se realizeaza prin:

a) - amestec cu complementara sa (R + Ve; Ve + R) în cantitati neegale;

b) - amestec cu alta culoare rupta R + (A + O);

c) - amestec cu alb sau negru;

d) - amestec cu gri neutru.

Game cromatice

Gama cromatica este o succesiune de culori dispuse intr-o gradatie armonioasa. Ea este conditionata de

existenta unei anumite dominante cromatice si realizeaza unitatea coloristica a compozitiei plastice.

Clasificarea gamelor:

a) - gama simpla, care se formeaza prin amestecul fizic a doua complementare sau a doua culori opuse

(una calda, cealalta rece);

b) - gama compusa, care se realizeaza dezvoltand paralel doua sau trei perechi de complementare.

Contraste cromatice si de alb-negru

Contrastul presupune existenta a doua elemente opuse. Vorbim despre contrast atunci cand intre doua

efecte de culoare pe care le comparam, se constata deosebiri si intervale clare. Cand aceste diferente cresc

la maximum, se realizeaza un contrast de opozijie sau polaritati (mare - mic, negru - alb, rece - cald).

Contrastele se pot percepe numai prin comparatii: un element este mai mic sau mai mare cand il raportam

la alt element. Contrastele joaca un rol de seama in lumea culorilor. Cand sunt juxtapuse, creeaza efecte

deosebite, conflicte dintre culori sau dintre alb - negru. Teoria despre culoarea constructiva a lui Johannes

ltten consemneaza sapte contraste:

1. contrastul culorii in sine este cel mai simplu contrast cromatic si se obtine prin juxtapunerea tentelor

de culori pure (culori primare si culori binare). Efectul obtinut prin juxtapunerea culorilor primare este cel

mai puternic. Puterea contractului culorii in sine scade cu cat culorile folosite se indeparteaza de culorile

primare. Prezenta albului si negrului amplifica expresivitatea acestui contrast deoarece intervin efectele

caracteristice de crestere a luminozitatii, respectiv stralucirii culorilor. ° pata de culoare primara sau

binara, inconjurata de negru, devine mai palida ca intensitate cromatica, dar mai luminoasa. Pentru a

realiza acest contrast sunt necesare cel putin trei culori. Contrastele culorilor in sine sunt nenumarate si

prin urmare si posibilitatile de varietate a expresiei coloristice sunt nesfarsite (exemplu: modificarea

valorii culorii sau a raporturilor cantitative).

2. contrastul deschis - inchis ( clar-obscur) Acest contrast se obtine prin juxtapunerea unor culori cu

luminozitati diferite ( valori total diferite). Pentru a obtine efectul de contrast deschis - inchis este

necesara alaturarea culorilor si a non culorilor cu luminozitati egale sau apropiate de culori si non culori de

intunecime egala sau apropiata, respectand cerintele acordului cromatic. Folosind albul si negrul, cu toata

gama valorica rezultata din amestecul acestora, florile luminoase cu toate seriile de griuri colorate, se

poate realiza contrastul inchis - deschis sau clar - obscur. Acest contrast sugereaza si unele efecte

impresive: aproape - departe, greu - usor.

3. contrastul cald - rece se realizeaza prin alaturarea culorilor calde cu cele reci. Un contrast pur se

poate obtine inlaturand efectele celorlalte contraste (in special de clar - obscur), aducand culorile calde si

reci la aceeasi treapta de luminozitate sau intunecime. Pentru obtine efectul maxim de cald - rece se

juxtapune culoarea cea mai rece - albastru - cu cea mai calda - oranjul. Intr-o compozitie culorile calde

dau impresia de aproape, iar cele reci - de departare. Contrastul prezinta si importanta pentru efectele

perspectivale si plastice. Raportului cald - rece din coloristica ii pot corespunde si alte efecte expresive

dupa Itten: rece - cald, umbros - insorit, transparent - opac, linistitor - agitat, rar - des, vaporos - de

pamant, departe - aproape, usor - greu, umed - uscat. Aceste efecte arata posibilitatile expresive ale

contrastului cald - rece. In natura obiectele indepartate apar intotdeauna de culoare mai rece, din cauza

stratului de aer interpus intre privitor si aceste obiecte.

4 contrastul complementarelor Doua culori pigmentare, care amestecate dau griul neutru, sunt culori

complementare. Legea complementarelor este baza creatiei armonice deoarece prin indeplinirea ei, in

ochiul nostru, se creeaza un echilibru deplin. Pe cercul cromatic al lui J. Itten complementare le sunt

diametral opuse: R <> Ve; G <> Vi; A <> O; sau: G + O <>A + Vi;R + O <> A+ V; R + Vi <> O + Ve.

Culorile complementare folosite in raporturi juste de cantitate dau stabilitate compozitiei, fiecare culoare

ramanand neschimbata in puterea ei stralucitoare. Fiecare pereche de complementare are caracteristicile

ei. Astfel, perechea culorilor G - Vi, prin natura ei contine nu numai contrastul complementar, ci si clarobscur,

deoarece galbenul este cea mai luminoasa culoare iar violetul - cea mai intunecoasa. In contrastul

complementar se cere ca una din cele doua culori sa fie dominanta ca intindere, stralucire si ca suita de

tente rupte ale acesteia. Intr-o compozitie plastica se pot dezvolta si doua sau trei perechi de

complementare.

5. contrastul simlutan Prin contrastul simultan intelegem fenomenul prin care ochiul nostru cere, pentru

o culoare pura data, in mod simultan, culoarea ei complementara, producand-o de lasine, daca aceasta nu

este prezenta. Acest efect optic se obtine, practic, prin suprapunerea unui gri neutru, de intindere redusa

(patrat, cerc, linie), pe o suprafata de dimensiuni mari, intens colorata, griul aflandu-se optic spre culoarea

complementara culorii pure pe care el este suprapus.

6. contrastul de calitate Contrastul de calitate consta in opozitia dintre culorile saturate, stralucitoare si

culorile amestecate, tulburate Culorile pot fi tulburate in mai multe moduri. O culoare pura se tulbura cu

alb, negru, gri, cu complementara respectiva.

7. contrastul de cantitate Contrastul de cantitate se refera la raportul de marime a doua sau mai multe

suprafete colorate. Este contrastul ,,mult - putin" sau ,,mare - mic". Caracterul activ al unei culori este

determinat de puterea ei de stralucire si marimea petei colorate. Pentru a evalua puterea de stralucire sau

lumina, trebuie sa comparam culorile pure fata de un fond gri - negru. Vom constata in acest sens ca

valorile de lumina ale fiecarei culori in parte nu sunt egale. Astfel Goethe a stabilit raporturile numeri ce

de luminozitate a culorilor spectrale: galben =9, portocaliu = 8, rosu = 6, violet = 3, albastru = 4 si verde

= 6. Valorile perechilor de culori complementare sunt: G-Vi=l/4:3/4 ; A-0=l/3:2/3 ; R-Ve=I/2:l/2

Raporturile de cantitate mentionate sunt valabile numai in cazul cand culorile sunt folosite la puterea lor

de stralucire maxima.